Cartea începe prin a discuta despre momentul în care copiii încep să învețe și dezvoltă abilități. Ibuka argumentează că învățarea începe din momentul nașterii, iar părinții și educatorii trebuie să înceapă să lucreze cu copiii încă din primele luni de viață. „Învățarea este un proces care începe în momentul nașterii și care continuă pe tot parcursul vieții. Educația timpurie poate face o diferență enormă în dezvoltarea unui copil, iar părinții și educatorii trebuie să acorde o atenție deosebită în primii ani ai vieții copilului lor”, spune autorul.
Ibuka susține că sistemul actual de educație este învechit și nu se adaptează la nevoile și interesele copiilor, ci mai degrabă îi forțează să se conformeze la un set de reguli și așteptări. El argumentează că ar trebui să începem educația încă din primii ani de viață, nu doar la vârsta de școală, pentru a stimula dezvoltarea copilului într-un mod adecvat și eficient. „Ignorând nevoile și potențialul de învățare al copiilor în primii ani de viață, îi privăm de oportunități esențiale de dezvoltare și creștere. Educația timpurie nu ar trebui să fie o opțiune, ci o necesitate”, explică Masaru Ibuka.
Cartea este bine documentată și oferă exemple concrete de metode de învățare care ar putea fi implementate încă de la vârsta fragedă. Autorul ne oferă un exemplu al unei grădinițe din Japonia, care a implementat metode noi și inovatoare pentru a-și ajuta copiii să învețe și să se dezvolte în moduri noi și interesante. Această grădiniță a folosit tehnologia, jocurile și activitățile interactive pentru a-i învăța pe copii să gândească critic și creativ, să colaboreze și să comunice eficient.
O altă idee interesantă prezentată în carte este aceea că, în loc să se concentreze doar pe învățarea de informații, educația ar trebui să se concentreze și pe dezvoltarea abilităților și a personalității copilului. Autorul argumentează că, prin încurajarea dezvoltării abilităților, precum gândirea critică, creativitatea și abilitățile sociale, copiii vor fi pregătiți mai bine să facă față provocărilor vieții.
De asemenea, un aspect interesant din carte este faptul că cei mici învață cel mai bine prin joc și experiență directă. Ibuka explică cum jocurile simple și activitățile interactive pot ajuta copiii să dezvolte abilități de bază, cum ar fi coordonarea ochi-mână și abilitățile sociale. „Prin învățarea prin joc și experiență directă, copiii pot dezvolta nu doar abilități practice, ci și un sentiment de curiozitate și explorare care îi va ajuta să învețe și să crească pe tot parcursul vieții lor”, argumentează Ibuka în cartea sa.
Cartea mai oferă sfaturi utile părinților și educatorilor despre modul în care pot crea un mediu de învățare adecvat pentru copiii lor. Ibuka sugerează că este important să le oferiți copiilor multe experiențe diferite și să-i lăsați să exploreze lumea din jurul lor.
Cartea „După trei ani este prea târziu” este o lectură importantă pentru oricine este implicat în educația timpurie a copiilor sau interesat în dezvoltarea acestora. Abordarea inovatoare a lui Ibuka și ideile sale provocatoare pot ajuta părinții și educatorii să înțeleagă mai bine cum pot susține dezvoltarea optimă a copiilor lor.
