Foarte mulți părinți spun că s-au îndrăgostit la prima vedere de bebelușii lor, încă din primele clipe de viață ale acestora. Potrivit unor cercetări recente, în momentul în care devenim părinți, procesele chimice din creierul nostru seamănă foarte mult cu cele petrecute atunci când ne îndrăgostim.
Hormonii dragostei, oxitocina și dopamina, au un rol esențial în ambele situații. Nașterea declanșează rețeaua de dopamină din creier, care determină sentimente foarte puternice de iubire și atașament. Oxitocina este o componentă crucială a formării și menținerii relațiilor romantice, iar nivelul său crește, de asemenea, în timpul sarcinii și după nașterea bebelușului, contribuind la crearea legăturii între mamă și copil. Mai mult, cercetările au descoperit că dimensiunea creierului mamei crește la scurt timp după naștere, în special în zonele care controlează emoția, raționamentul și simțurile.
Această “îndrăgostire” de nou-născut este extrem de importantă pentru dezvoltarea sa fizică și emoțională. Afecțiunea fizică și contactul uman repetat, precum atingerea, mângâierea, șoaptele sau cântatul – toate aceste lucruri ajută creierul bebelușului să producă substanțe chimice și hormoni care îi susțin creșterea armonioasă.
Potrivit psihologului australian Vera Auerbach, canalizarea iubirii tale într-un mod eficient va ajuta la promovarea unui atașament puternic și sigur, vital pentru dezvoltarea bebelușului. „Este foarte important ca în primele 12 săptămâni de viață ale copilului să îl ții mai des cu fața spre tine, astfel încât acesta să te poată vedea. Când te îndrăgostești, vrei doar să-ți petreci timpul cu persoana iubită și să o sorbi din priviri. Este un obicei minunat să petreci puțin timp astfel, cu bebelușul tău”, a spus aceasta.
Deși mama beneficiază de ajutorul naturii pentru a crea mai ușor o legătură cu nou-născutul, asta nu înseamnă că tații nu pot să formeze o legătură cu copiii sau că dragostea pe care o simt este mai puțin puternică. Comportamentul de îngrijire al taților este similar cu cel al mamelor, descoperire care sugerează că ar putea fi implicate aceleași căi neuronale în proces, la ambii părinți.
Diferența dintre cei doi este că, în absența sarcinii, nașterii și alăptării, tații se îndrăgostesc de bebeluș prin contactul cu mama și copilul. De exemplu, cercetările arată că nivelurile de oxitocină ale tatălui sunt influențate pozitiv de nivelul de afecțiune pe care îl manifestă față de bebeluș. Mai mult decât atât, tații care au fost îngrijitorii primari ai copilului au prezentat un tip similar de procesare a emoțiilor cu cel al mamelor.
Imagine de Jonathan Borba pentru Pexels
